Playstation Vita – Recenzie

Sony a lansat consola portabilă Vita, urmașul popularului PSP. Există două variante, una cu suport wi-fi plus 3G și una doar cu wi-fi.

Vita pare un anacronism în zilele noastre când lumea folosește smartphone-uri cu procesoare dual core de 1 Ghz, tablete de 10 inchi și calculatoare portabile de 900 de grame. Desigur copiii or să o vrea dar copiii vor tot ce văd. Nu e însă ca și cum cei care nu o vor primi vor fi privați de mobile gaming. Diverse device-uri portabile cum ar fi playerele mp3 și practic orice telefon mobil pot rula jocuri care rivalizează cu experiența oferită de o consolă dedicată acestui scop.
E suficient să compari jocuri premium dezvoltate special pentru smartphone-uri cu titlurile noi apărute pentru Vita ca să constați ca diferența la grafică este minoră. Vezi Modern Combat 3 produs de Gameloft rulând pe un telefon performant și cu ecran mare, cum ar fi Galaxy Note. Iar acele device-uri care nu se apropie încă de performanțele PS Vita, o vor ajunge din urmă într-un an sau doi.

Deci mai are PS Vita vreo relevanță în zilele noastre? Deși este posibil să fie ultima consolă portabilă de gaming care apare, Vita pare încă să aibă un loc al ei.

Sony pune pe masă tehnologie de ultimă oră: ecran tactil OLED de 5 inchi, conectivitate  Bluetooth, wifi și/sau 3G (în funcție de model), două controllere analogice, senzor de mișcare, două camere video, o a doua suprafață tactilă pe spatele aparatului. Toate astea fac din Vita device-ul care oferă de departe cea mai bogată experiență de gaming prezentă pe orice gadget portabil.

Sigur, ecranul OLED produce imagini uimitoare cu culorii vii și saturate însă toată lumea a mai văzut un smartphone cu exact același tip de display sau o tabletă portabilă capabilă să afișeze imagini de înaltă rezoluție deci până la urmă singura șansă de a se diferenția pe care o are Vita este să le ofere fanilor the ultimate gaming device.

Și pot să spun că este destul de cool să vezi modul inteligent în care camerele video, senzorul de mișcare, cele două suprafețe tactile și pletora de butoane reușesc să producă o experiență unică în jocuri ca Uncharted: Golden Abyss.

Sistemul de operare proprietar Sony se mișcă bine dar este lipsit de design-ul grațios cu care ne-au obișnuit produsele Apple și Android.

Consola oferă un browser de internet care încarcă paginile rapid dar este deocamdată incapabil să ruleze video (nici în flash nici în html 5).

Vei mai găsi o aplicație numită Near care te conectează cu alți utilizatori de Vita aflați pe o rază de până la 10 kilometri pătrați în zona în care te afli. Sistemul folosește o metodă de localizare care funcționează și pe varianta de Vita care nu suportă cartela SIM dar ai 50% șanse să nu îți găsească locația.

Ți se oferă bineînțeles acces la Playstation Store, de pe care însă la ora când testam consola nu se putea cumpăra nimic. N-o să mai intru aici în discuția despre cum dacă ai cont de România nu poți nici măcar să accesezi PSN Store și deci ai nevoie de cont USA, UK, etc și de o cartelă valorică preplătită dacă vrei să și cumperi.

Oricine poate însă descărca demo-uri ale jocurilor noi de Vita, o aplicație de Flickr, una de Facebook (care deocamdată nu funcționează) și un client de Twitter.

Merită să îți iei Vita? În mod cert Sony nu va mai vinde consola lor portabilă drept gadget bun la mai multe lucruri. Îți iei așa ceva doar dacă ești gamer și ești interesat de cea mai bună experiență de gaming pe un device portabil.

Așa arată cutia

Ce este înăuntru

Și o nesimțire din partea Sony: conectarea la PC sau la PS3 se face cu un cablu proprietar pe care va trebui sa ai grijă să nu îl pierzi, că sigur, nu aveai deja destule cabluri prin casă

Consola abia scoasă din cutie

Spatele are două adâncituri care o fac mai confortabilă la ținut în mână și o suprafață sensibilă la atingere pe care diverse jocuri o folosesc în diverse moduri. Adică trebuie să freci spatele consolei ca să faci diverse chestii în joc

Camera foto principală face poze foarte slabe. Este pusă acolo mai degrabă pentru jocurile de augmentare a realității (care btw sunt foarte cool) decât ca să îți încurajeze talentul la făcut fotografii

Partea de sus, slotul de card pentru joc și încă un slot care nu pare sa aibă o utilitate clară

Butoanele și controllerele

În partea de jos avem mufa de alimentare/conectare, mufa pentru căști și locașul pentru card de memorie. A doua nesimțire este că PS Vita nu are memorie internă și deci costul real al consolei include și achiziționarea unui card de memorie proprietar Sony care desigur este vândut la un preț ridicol de mare

Așa arată cardurile de joc și de memorie. Partea bună este că Sony a renunțat la abominabilul disc UMD care ocupa ridicol de mult spațiu și consuma bateria aiurea. Partea proastă este că acel card de memorie este atât de mic încât ne putem lua gândul de la adaptoarele de la Micro SD la Vita Memory Card

Vita și PSP. Vita este mai mare